Un gand

miercuri, 28 octombrie 2009


ISUS ESTE PRIETENUL MEU

De când te-am cunoscut n-ai încetat să-mi fii prieten,m-ai iubit înainte ca eu să ştiu de existenţa Ta înca de la începutul zilelor mele .ţi-ai arătat bunatatea şi credincioşia Ta, ai revărsat binecuvântările Tale cereşti şi pământeşti în viaţa mea. Inima mea dorea să te laude neîncetat pentru cât bine mi-ai făcut,m-am pus la dispoziţia Ta iar Tu mi-ai dat daruri ca să îţi slujesc.M-am bucurat de tot ce ai lucrat prin mine iar tu te-ai bucurat impreună cu mine.
Dar când visele mele pe care le aveam cu viaţa mea s-au spulberat , am devenit răzvratită că ceream neîndreptăţită , am simţit cum tot cerul s-a depărtat de mine şi că Tu nu mai eşti lângă mine,însăTu ai pregătit un plan de binecuvântare pentru mine,credeam că m-ai lepadat de la faţa Ta şi că nu mai credeai in mine. Eram îndepartata şi nu ştiam de ce se întâmplă toate aceste lucruri în viaţa mea , de ce tocmai mie ? Însa Tu erai mai îndurerat pentru că eu nu te mai căutam pe tine.Dar Tu nu mai părăsit,ai fost langă mine mereu deşi te-am ignorat, te-am rănit,Tu ai fost intotdeauna Prietenul meu.
Orice s-ar întampla Tu ai fost şi vei rămâne mereu Pritenul meu .

Roxana Ţuţul
Grupa mare
Biserica Penticostala "MENORAH "
Caransebes.
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

CAUTA IN CUVANTUL LUI DUMNEZEU

Cautare in www.resursecrestine.ro - Click aici pentru a afisa rezultatele

Cauta in dupa

Via Dolorosa


Departe… se aude cum murmură o gloată
Ce duce la osândă un om nevinovat
Ei strigă cu-nvrăjbire Să fie dat la moarte,
că s-a făcut pe sine al lumii împărat!
De ce-a venit să spună că el este mai mare,
că cerul şi pământul e-mpărăţia lui,
de ce ne strică legea, de ce-a spus că-i mai mare
când împăraţi puternici în lume sunt destui.
E-un vrăjitor nemernic, prevestitor de rele
şi tot ce glăsuieşte e parcă dintr-o carte,
e-un hoţ ce-a vrut cu vorbe mulţimea s-o înşele
şi-acum, dacă-i puternic, să scape de la moarte….



Dar Christ… îşi duce crucea spre mântuirea lor
Îl văd căci sunt aproape, e slab şi obosit,
Iar sufletul îmi arde să-i dau un ajutor,
Dar nu pot... nu pot căci mi-e frică să nu fiu răstignită
M-apropii cu sfială… mi-e milă şi-l iubesc
Îi tremură suflarea fierbinte sub povară
E singur şi e palid, puterile-i slăbesc,
iar gloata… gloata îl alungă din urmă cu ocară
şi de n-ar fi sutaşii s-ar rupe într-o clipă…

Dar Christ îngenunchează…
Privirea lui cea blândă,adâncă şi senină
şi-o ’ndreaptă cu-ndurare asupra celor răi…

O Doamne, mă cutremur şi nu-ţi pot sta ’nainte
Simt că-aş muri stăpâne privind în ochii Tăi…

Tăcere … se-aude cum bate un ciocan…
Trec cuiele prin mână şi spinii-i intră-n frunte…
Ah, … Te-au răstignit, Stăpâne,
Şi nu le-ai fost duşman…