Un gand

duminică, 19 aprilie 2009

Ce am fi noi azi dacă nu ar fi fost El ieri, azi şi în veac? cunoaştem viata pentru că El a cunoscut moartea, simţim bucuria pentru că El a simţit tristeţea, suntem liberi pentru că ... Hristos a înviat!



Biruinţa

Isus a înviat din morţi, biruitor,
din însăşi viaţa Lui dând viaţă tuturor!
Şi-acum în rând cu noi, ca frate şi-mpărat,
trăieşte, trăieşte, e viu cu-adevărat!

Cu mii de flori, cu frunze noi în crâng
vin primăveri ce iarna iar înfrâng.
Şi toate spun că Cel Crucificat,
trăieşte, trăieşte, e viu cu-adevărat!

Isus a înviat cu trup de slavă plin,
aşa cum vom trăi şi noi prin har divin.
De doua mii de ani în luptă ne'ncetat,
trăieşte, trăieşte, e viu cu-adevărat!

Dar dacă-i drept că-nvie frunza iar
şi florile când din pământ răsar,
cu-atât mai mult Acel ce le-a creat
trăieşte, trăieşte, e viu cu-adevărat!

Isus a înviat, puternic şi slăvit.
Şi sutele de fraţi cu Domnul au vorbit.
Apoi, în patru zări pornind, ei au strigat:
trăieşte, trăieşte, e viu cu-adevărat!

Eu n-am văzut cum a-nviat Isus,
nici mâna-n răni ca Toma nu I-am pus.
Dar simt mereu că-n viaţa ce mi-a dat
trăieşte, trăieşte, e viu cu-adevărat!


de Costache Ioanid

sâmbătă, 18 aprilie 2009

Vei reusi sa treci si peste asta!





"...in toate aceste lucruri noi suntem mai mult decat biruitori..." (Romani 8:37)








Ai auzit vreodata povestea despre batranul fermier a carui catar a cazut intr-o fantana? Pentru ca nu avea cum sa-l scoata de acolo, fermierul se hotara sa-l ingroape acolo. Dar catarul avu alta idee. La inceput, cand lopetile de noroi incepura sa aterizeze peste el, deveni isteric. Apoi, ii veni o idee; "Ce-ar fi sa-l scuturi de pe tine si sa calci pe el". Si asa facu. Ceas dupa ceas, pe masura ce pamantul cadea pe el, el continua sa-si spuna: "Scutura-l de pe tine si calca pe el". Oricat pamant aruncara pe el, el continua sa-l scuture jos si sa calce pe el - pana cand intr-un sfarsit, iesi triumfator din fantana. Viata fie te va binecuvanta, fie te va ingropa; diferenta consta in atitudinea corecta. Cand cade pamant peste tine, si se v-a intampla, scutura-l doar si calca pe el. Foloseste-l ca ingrasamant ca sa devii mai puternic. Nimeni nu te poate face sa te simti inferior fara consimtamantul tau. Important nu este ceea ce spun altii despre tine, ci ceea ce spui tu insuti dupa ce ei au terminat de vorbit! Domnul Isus a spus: "Este cu neputinta sa nu vina prilejuri de pacatuire..." (Luca 17:1), asa ca asteapta-te la ele. Oamenii vor lua de la tine fara a-ti da inapoi. Te vor critica chiar si cand te ridici peste nivelul tau. Cand incerci sa profiti de moment si sa mergi mai departe, ii vei lasa pe altii in urma, iar unii dintre ei nu vor fi prea fericiti. Singura cale prin care poti evita acest lucru, este sa nu faci nimic si sa ramai unde esti. Pur si simplu este inacceptabil - nu-i asa?

Sa invatam de la "altii"


O furnica neagra, de dimensiune medie, ducea un pai de sase ori mai mare decat ea. Dupa ce a mers aproximativ un metru cu vizibile dificultati, a ajuns la un fel de sant, ingust dar adanc, format intre doua pietre mari. A incercat sa traverseze, cand intr-un fel, cand in altul, dar toate eforturile ei au fost zadarnice. In final, furnicuta, cu multa abilitate a sprijinit capetele paiului de o parte si de alta a crapaturii, construind astfel un pod, pe care apoi a putut traversa "abisul". Cand a ajuns pe cealalta parte si-a luat din nou povara in spate si si-a continuat calatoria. O vietate atat de mica a stiut sa-si transforme povara intr-o punte si astfel si-a putut continua drumul.

De cate ori nu ne plangem de probleme, poverile si incercarile pe care trebuie sa le suportam? Dar, fara sa ne dam seama, aceste poveri, daca stim sa le ducem, se pot transforma in punti care ne ajuta sa mergem mai departe si in final sa triumfam!

O deficienta cardiaca a facut dintr-un medic un chirurg renumit; un handicap fizic a facut dintr-un tanar un mare scriitor: timiditatea unui student l-a ajutat sa ajunga un mare cercetator. Toate ne demonstreaza acelasi adevar. Treci prin probleme sau adversitati? Aminteste-ti ca ingrijorandu-te si speriindu-te, nu reusesti nimic. Ai incredere in Dumnezeu. El nu va permite ca incercarile sa te striveasca, ci iti va da forta sa le depasesti cu curaj, pentru a merge inainte si a ajunge la tinta.

Ce nu pot face banii


Fără îndoială că banii sunt o putere, însă o putere cu limite bine definite şi destul de restrânse. Cu ei poţi cumpăra multe, nu însă şi pace; ei îţi vor umple masa cu bunătăţi, nu însă şi pe tine cu apetitul de a te bucura de ele. Îţi vor înconjura patul de boală cu doctori, dar nu-ți vor reface sănătatea la aceeaşi parametri; te vor pricopsi cu mulţi linguşitori, însă niciodată nu-ți vor aduce un prieten adevărat; vor reduce la tăcere limbile celor ce te acuză, nu însă şi conştiinţa apăsătoare; îţi vor plăti datoriile, nu însă şi pe cea mai mare dintre toate, datoria faţă de legea lui Dumnezeu; îţi vor alunga multe temeri, nu însă şi cea a vinovăţiei - spaima şi groaza ce încununează prăpastia morţii. Moartea e aceea ce stă necruţătoare şi înspăimântătoare atât la capul patului bogatului, cât şi lângă salteaua de paie a celui mai sărac cerşetor, pe care bogaţii nemiloşi îl alungau de la uşă.

~ Guthrie

E mult prea scumpă



E mult prea scumpă viaţa asta
ca s-o petreci nepăsător;
e mult prea scumpă orice clipă
s-o laşi să treacă fără spor.

E mult prea scump Cuvîntul Vieţii
să-l poţi uita şi-un ceas măcar;
e mult prea scumpă rugăciunea
să-i poţi nesocoti vreun har.

E mult prea scumpă adunarea
să nu faci totul pentru ea;
e mult prea scumpă-mbrăţişarea
să-ţi pară vreo iertare grea.

E mult prea scumpă răsplătirea
statorniciei la sfîrşit,
să-ţi par-acum prea grea-ncercarea
pe care-o ai de suferit.

E mult prea scumpă mîntuirea
să nu-i dai totul pe pămînt,
şi pacea inimii şi slava
statornicului legămînt.

E mult prea scumpă veşnicia
s-o dai pe-o umbră şi pe-un fum;
E mult prea scump Cristos şi Raiul
să nu dai tot să-L ai acum
de Traian Dorz

CAUTA IN CUVANTUL LUI DUMNEZEU

Cautare in www.resursecrestine.ro - Click aici pentru a afisa rezultatele

Cauta in dupa

Via Dolorosa


Departe… se aude cum murmură o gloată
Ce duce la osândă un om nevinovat
Ei strigă cu-nvrăjbire Să fie dat la moarte,
că s-a făcut pe sine al lumii împărat!
De ce-a venit să spună că el este mai mare,
că cerul şi pământul e-mpărăţia lui,
de ce ne strică legea, de ce-a spus că-i mai mare
când împăraţi puternici în lume sunt destui.
E-un vrăjitor nemernic, prevestitor de rele
şi tot ce glăsuieşte e parcă dintr-o carte,
e-un hoţ ce-a vrut cu vorbe mulţimea s-o înşele
şi-acum, dacă-i puternic, să scape de la moarte….



Dar Christ… îşi duce crucea spre mântuirea lor
Îl văd căci sunt aproape, e slab şi obosit,
Iar sufletul îmi arde să-i dau un ajutor,
Dar nu pot... nu pot căci mi-e frică să nu fiu răstignită
M-apropii cu sfială… mi-e milă şi-l iubesc
Îi tremură suflarea fierbinte sub povară
E singur şi e palid, puterile-i slăbesc,
iar gloata… gloata îl alungă din urmă cu ocară
şi de n-ar fi sutaşii s-ar rupe într-o clipă…

Dar Christ îngenunchează…
Privirea lui cea blândă,adâncă şi senină
şi-o ’ndreaptă cu-ndurare asupra celor răi…

O Doamne, mă cutremur şi nu-ţi pot sta ’nainte
Simt că-aş muri stăpâne privind în ochii Tăi…

Tăcere … se-aude cum bate un ciocan…
Trec cuiele prin mână şi spinii-i intră-n frunte…
Ah, … Te-au răstignit, Stăpâne,
Şi nu le-ai fost duşman…