CĂUTAŢI MAI ÎNTÂI ÎMPĂRĂŢIA LUI DUMNEZEU

Ce am fi noi azi dacă nu ar fi fost El ieri, azi şi în veac? cunoaştem viata pentru că El a cunoscut moartea, simţim bucuria pentru că El a simţit tristeţea, suntem liberi pentru că ... Hristos a înviat! Biruinţa Isus a înviat din morţi, biruitor, din însăşi viaţa Lui dând viaţă tuturor! Şi-acum în rând cu noi, ca frate şi-mpărat, trăieşte, trăieşte, e viu cu-adevărat! Cu mii de flori, cu frunze noi în crâng vin primăveri ce iarna iar înfrâng. Şi toate spun că Cel Crucificat, trăieşte, trăieşte, e viu cu-adevărat! Isus a înviat cu trup de slavă plin, aşa cum vom trăi şi noi prin har divin. De doua mii de ani în luptă ne'ncetat, trăieşte, trăieşte, e viu cu-adevărat! Dar dacă-i drept că-nvie frunza iar şi florile când din pământ răsar, cu-atât mai mult Acel ce le-a creat trăieşte, trăieşte, e viu cu-adevărat! Isus a înviat, puternic şi slăvit. Şi sutele de fraţi cu Domnul au vorbit. Apoi, în patru zări pornind, ei au strigat: trăieşte, trăieşte, e viu cu-adevărat! Eu n-am văzut cum...

Vei reusi sa treci si peste asta! "...in toate aceste lucruri noi suntem mai mult decat biruitori..." (Romani 8:37) Ai auzit vreodata povestea despre batranul fermier a carui catar a cazut intr-o fantana? Pentru ca nu avea cum sa-l scoata de acolo, fermierul se hotara sa-l ingroape acolo. Dar catarul avu alta idee. La inceput, cand lopetile de noroi incepura sa aterizeze peste el, deveni isteric. Apoi, ii veni o idee; "Ce-ar fi sa-l scuturi de pe tine si sa calci pe el" . Si asa facu. Ceas dupa ceas, pe masura ce pamantul cadea pe el, el continua sa-si spuna: "Scutura-l de pe tine si calca pe el" . Oricat pamant aruncara pe el, el continua sa-l scuture jos si sa calce pe el - pana cand intr-un sfarsit, iesi triumfator din fantana. Viata fie te va binecuvanta, fie te va ingropa; diferenta consta in atitudinea corecta. Cand cade pamant peste tine, si se v-a intampla, scutura-l doar si calca pe el. Foloseste-l ca ingrasamant ca sa devii mai puternic. Nim...

Sa invatam de la "altii" O furnica neagra , de dimensiune medie, ducea un pai de sase ori mai mare decat ea. Dupa ce a mers aproximativ un metru cu vizibile dificultati, a ajuns la un fel de sant, ingust dar adanc, format intre doua pietre mari. A incercat sa traverseze, cand intr-un fel, cand in altul, dar toate eforturile ei au fost zadarnice. In final, furnicuta, cu multa abilitate a sprijinit capetele paiului de o parte si de alta a crapaturii, construind astfel un pod, pe care apoi a putut traversa "abisul". Cand a ajuns pe cealalta parte si-a luat din nou povara in spate si si-a continuat calatoria. O vietate atat de mica a stiut sa-si transforme povara intr-o punte si astfel si-a putut continua drumul. De cate ori nu ne plangem de probleme, poverile si incercarile pe care trebuie sa le suportam? Dar, fara sa ne dam seama, aceste poveri, daca stim sa le ducem, se pot transforma in punti care ne ajuta sa mergem mai departe si in final sa triumfam! O defic...

Ce nu pot face banii Fără îndoială că banii sunt o putere, însă o putere cu limite bine definite şi destul de restrânse. Cu ei poţi cumpăra multe, nu însă şi pace; ei îţi vor umple masa cu bunătăţi, nu însă şi pe tine cu apetitul de a te bucura de ele. Îţi vor înconjura patul de boală cu doctori, dar nu-ți vor reface sănătatea la aceeaşi parametri; te vor pricopsi cu mulţi linguşitori, însă niciodată nu-ți vor aduce un prieten adevărat; vor reduce la tăcere limbile celor ce te acuză, nu însă şi conştiinţa apăsătoare; îţi vor plăti datoriile, nu însă şi pe cea mai mare dintre toate, datoria faţă de legea lui Dumnezeu; îţi vor alunga multe temeri, nu însă şi cea a vinovăţiei - spaima şi groaza ce încununează prăpastia morţii. Moartea e aceea ce stă necruţătoare şi înspăimântătoare atât la capul patului bogatului, cât şi lângă salteaua de paie a celui mai sărac cerşetor, pe care bogaţii nemiloşi îl alungau de la uşă. ~ Guthrie

E mult prea scumpă E mult prea scumpă viaţa asta ca s-o petreci nepăsător; e mult prea scumpă orice clipă s-o laşi să treacă fără spor. E mult prea scump Cuvîntul Vieţii să-l poţi uita şi-un ceas măcar; e mult prea scumpă rugăciunea să-i poţi nesocoti vreun har. E mult prea scumpă adunarea să nu faci totul pentru ea; e mult prea scumpă-mbrăţişarea să-ţi pară vreo iertare grea. E mult prea scumpă răsplătirea statorniciei la sfîrşit, să-ţi par-acum prea grea-ncercarea pe care-o ai de suferit. E mult prea scumpă mîntuirea să nu-i dai totul pe pămînt, şi pacea inimii şi slava statornicului legămînt. E mult prea scumpă veşnicia s-o dai pe-o umbră şi pe-un fum; E mult prea scump Cristos şi Raiul să nu dai tot să-L ai acum de Traian Dorz