Un gand

vineri, 8 mai 2009


Încrederea

de Corneluș Miron,

Un bătrânel trecând prin parc a obesrvat un copil în vârstă de 8 ani stând pe o bancă. S-a apropiat de el şi l-a întrebat:
- Ce faci acolo, micuţule? Aştepţi pe cineva? Zise bărbatul.
- Da, domnule, îl aştept pe Dumnezeu să mă ia la El.
- Ce vrei să spui că nu înţeleg. Eşti bolnav cumva? Crezi că vei muri?
- Nu dar anul trecut, Dumnezeu i-a luat pe tatăl meu şi pe fratele meu cel mai mic, ca să-i ducă în casa Lui, în cer. Iar ieri la spital, mama mi-a spus că şi ea pleacă tot acolo şi că Dumnezeu nu mă va părăsi în nici un chip. Acum, spuse băieţelul, nu am pe nimeni care să mă îmbrăţişeze şi să îmi dea să mânânc. Şi iată stau de atâta vreme şi mă uit în sus, să văd dacă vine Dumnezeu, dar nu văd nimic. Dar cred că Dumnezeu va veni dacă îl mai aştept puţin. Nu-i aşa domnule?
- Da copile dragă, zise bătrânul în timp ce îl năpădeau lacrimile. Nimeni nu îl aşteaptă în zadar pe Dumnezeu. El m-a trimis să îţi port de grijă. Vino cu mine! Nu te voi lăsa să duci lipsă de nimic. Ochii băieţelului au început să strălucească de bucurie. Ştiam eu bine că Dumnezeu va veni sau va trimite pe cineva, căci mama niciodată nu mi-a spus minciuni.

Dumnezeu rămâne credincios promisiunilor Lui. „Nu vă voi lăsa orfani Mă voi întoarce la voi!” (Ioan 14:18)

Un comentariu:

CAUTA IN CUVANTUL LUI DUMNEZEU

Cautare in www.resursecrestine.ro - Click aici pentru a afisa rezultatele

Cauta in dupa

Via Dolorosa


Departe… se aude cum murmură o gloată
Ce duce la osândă un om nevinovat
Ei strigă cu-nvrăjbire Să fie dat la moarte,
că s-a făcut pe sine al lumii împărat!
De ce-a venit să spună că el este mai mare,
că cerul şi pământul e-mpărăţia lui,
de ce ne strică legea, de ce-a spus că-i mai mare
când împăraţi puternici în lume sunt destui.
E-un vrăjitor nemernic, prevestitor de rele
şi tot ce glăsuieşte e parcă dintr-o carte,
e-un hoţ ce-a vrut cu vorbe mulţimea s-o înşele
şi-acum, dacă-i puternic, să scape de la moarte….



Dar Christ… îşi duce crucea spre mântuirea lor
Îl văd căci sunt aproape, e slab şi obosit,
Iar sufletul îmi arde să-i dau un ajutor,
Dar nu pot... nu pot căci mi-e frică să nu fiu răstignită
M-apropii cu sfială… mi-e milă şi-l iubesc
Îi tremură suflarea fierbinte sub povară
E singur şi e palid, puterile-i slăbesc,
iar gloata… gloata îl alungă din urmă cu ocară
şi de n-ar fi sutaşii s-ar rupe într-o clipă…

Dar Christ îngenunchează…
Privirea lui cea blândă,adâncă şi senină
şi-o ’ndreaptă cu-ndurare asupra celor răi…

O Doamne, mă cutremur şi nu-ţi pot sta ’nainte
Simt că-aş muri stăpâne privind în ochii Tăi…

Tăcere … se-aude cum bate un ciocan…
Trec cuiele prin mână şi spinii-i intră-n frunte…
Ah, … Te-au răstignit, Stăpâne,
Şi nu le-ai fost duşman…