Un gand

sâmbătă, 13 iunie 2009

Nimănui nu-i pasă...

Publicat: Sat, 23 May 2009 19:08:00 +0000

Aruncă-Ţi ochii la dreapta, şi priveşte! Nimeni nu mă mai cunoaşte, orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu-i pasă de sufletul meu. (Psalmii 142:4)

Aceste cuvinte au fost rostite de David... "nimănui nu-i pasă de sufletul meu" ... poate ești deseori într-o astfel de situație... cum procedezi?

Cauți soluții omenești, înțelepciune de la oameni sau îți îndrepți privirea înspre Domnul așteptând să-ți dea putere să poți merge mai departe?

Dacă astăzi ești la pământ, simți că nimănui nu îi pasă, nu mai pierde timpul așteptând ajutor de la oameni... o vorbă bună... poate va veni... poate prea târziu, nu mai aștepta... aleargă la Cel care are întotdeauna timp pentru tine și te primește întotdeauna cu brațele deschise, vrea să-ți ofere din plin dragostea Lui și să dea odihnă sufletului tău.

Mai bine este să cauţi un adăpost în Domnul, decât să te încrezi în om (Psalmii 118:8)

Ridică-te... strigă către Domnul, cere putere, întelepciune... caută-L, potolește-ți setea la izvorul de apă vie care este cuvântul Său și El te va lua de mână, te va duce la ape de odihnă și-ți va înviora sufletul.

El mă paşte în păşuni verzi, şi mă duce la ape de odihnă;
îmi înviorează sufletul... (Psalmii 23:2-3)

Atunci când simți că nimănui nu-i pasă, nimeni nu te mai cunoaște... ține minte că ai un Tată care știe totul despre tine, știe starea ta, știe unde ai fost... unde ești... unde dorești să ajungi... te așteaptă sa-ți dea odihnă, să te ridice și să-ți întărească pașii pe calea Sa.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

CAUTA IN CUVANTUL LUI DUMNEZEU

Cautare in www.resursecrestine.ro - Click aici pentru a afisa rezultatele

Cauta in dupa

Via Dolorosa


Departe… se aude cum murmură o gloată
Ce duce la osândă un om nevinovat
Ei strigă cu-nvrăjbire Să fie dat la moarte,
că s-a făcut pe sine al lumii împărat!
De ce-a venit să spună că el este mai mare,
că cerul şi pământul e-mpărăţia lui,
de ce ne strică legea, de ce-a spus că-i mai mare
când împăraţi puternici în lume sunt destui.
E-un vrăjitor nemernic, prevestitor de rele
şi tot ce glăsuieşte e parcă dintr-o carte,
e-un hoţ ce-a vrut cu vorbe mulţimea s-o înşele
şi-acum, dacă-i puternic, să scape de la moarte….



Dar Christ… îşi duce crucea spre mântuirea lor
Îl văd căci sunt aproape, e slab şi obosit,
Iar sufletul îmi arde să-i dau un ajutor,
Dar nu pot... nu pot căci mi-e frică să nu fiu răstignită
M-apropii cu sfială… mi-e milă şi-l iubesc
Îi tremură suflarea fierbinte sub povară
E singur şi e palid, puterile-i slăbesc,
iar gloata… gloata îl alungă din urmă cu ocară
şi de n-ar fi sutaşii s-ar rupe într-o clipă…

Dar Christ îngenunchează…
Privirea lui cea blândă,adâncă şi senină
şi-o ’ndreaptă cu-ndurare asupra celor răi…

O Doamne, mă cutremur şi nu-ţi pot sta ’nainte
Simt că-aş muri stăpâne privind în ochii Tăi…

Tăcere … se-aude cum bate un ciocan…
Trec cuiele prin mână şi spinii-i intră-n frunte…
Ah, … Te-au răstignit, Stăpâne,
Şi nu le-ai fost duşman…