Un gand

sâmbătă, 18 aprilie 2009

Sa invatam de la "altii"


O furnica neagra, de dimensiune medie, ducea un pai de sase ori mai mare decat ea. Dupa ce a mers aproximativ un metru cu vizibile dificultati, a ajuns la un fel de sant, ingust dar adanc, format intre doua pietre mari. A incercat sa traverseze, cand intr-un fel, cand in altul, dar toate eforturile ei au fost zadarnice. In final, furnicuta, cu multa abilitate a sprijinit capetele paiului de o parte si de alta a crapaturii, construind astfel un pod, pe care apoi a putut traversa "abisul". Cand a ajuns pe cealalta parte si-a luat din nou povara in spate si si-a continuat calatoria. O vietate atat de mica a stiut sa-si transforme povara intr-o punte si astfel si-a putut continua drumul.

De cate ori nu ne plangem de probleme, poverile si incercarile pe care trebuie sa le suportam? Dar, fara sa ne dam seama, aceste poveri, daca stim sa le ducem, se pot transforma in punti care ne ajuta sa mergem mai departe si in final sa triumfam!

O deficienta cardiaca a facut dintr-un medic un chirurg renumit; un handicap fizic a facut dintr-un tanar un mare scriitor: timiditatea unui student l-a ajutat sa ajunga un mare cercetator. Toate ne demonstreaza acelasi adevar. Treci prin probleme sau adversitati? Aminteste-ti ca ingrijorandu-te si speriindu-te, nu reusesti nimic. Ai incredere in Dumnezeu. El nu va permite ca incercarile sa te striveasca, ci iti va da forta sa le depasesti cu curaj, pentru a merge inainte si a ajunge la tinta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

CAUTA IN CUVANTUL LUI DUMNEZEU

Cautare in www.resursecrestine.ro - Click aici pentru a afisa rezultatele

Cauta in dupa

Via Dolorosa


Departe… se aude cum murmură o gloată
Ce duce la osândă un om nevinovat
Ei strigă cu-nvrăjbire Să fie dat la moarte,
că s-a făcut pe sine al lumii împărat!
De ce-a venit să spună că el este mai mare,
că cerul şi pământul e-mpărăţia lui,
de ce ne strică legea, de ce-a spus că-i mai mare
când împăraţi puternici în lume sunt destui.
E-un vrăjitor nemernic, prevestitor de rele
şi tot ce glăsuieşte e parcă dintr-o carte,
e-un hoţ ce-a vrut cu vorbe mulţimea s-o înşele
şi-acum, dacă-i puternic, să scape de la moarte….



Dar Christ… îşi duce crucea spre mântuirea lor
Îl văd căci sunt aproape, e slab şi obosit,
Iar sufletul îmi arde să-i dau un ajutor,
Dar nu pot... nu pot căci mi-e frică să nu fiu răstignită
M-apropii cu sfială… mi-e milă şi-l iubesc
Îi tremură suflarea fierbinte sub povară
E singur şi e palid, puterile-i slăbesc,
iar gloata… gloata îl alungă din urmă cu ocară
şi de n-ar fi sutaşii s-ar rupe într-o clipă…

Dar Christ îngenunchează…
Privirea lui cea blândă,adâncă şi senină
şi-o ’ndreaptă cu-ndurare asupra celor răi…

O Doamne, mă cutremur şi nu-ţi pot sta ’nainte
Simt că-aş muri stăpâne privind în ochii Tăi…

Tăcere … se-aude cum bate un ciocan…
Trec cuiele prin mână şi spinii-i intră-n frunte…
Ah, … Te-au răstignit, Stăpâne,
Şi nu le-ai fost duşman…