Un gand

sâmbătă, 18 aprilie 2009

Vei reusi sa treci si peste asta!





"...in toate aceste lucruri noi suntem mai mult decat biruitori..." (Romani 8:37)








Ai auzit vreodata povestea despre batranul fermier a carui catar a cazut intr-o fantana? Pentru ca nu avea cum sa-l scoata de acolo, fermierul se hotara sa-l ingroape acolo. Dar catarul avu alta idee. La inceput, cand lopetile de noroi incepura sa aterizeze peste el, deveni isteric. Apoi, ii veni o idee; "Ce-ar fi sa-l scuturi de pe tine si sa calci pe el". Si asa facu. Ceas dupa ceas, pe masura ce pamantul cadea pe el, el continua sa-si spuna: "Scutura-l de pe tine si calca pe el". Oricat pamant aruncara pe el, el continua sa-l scuture jos si sa calce pe el - pana cand intr-un sfarsit, iesi triumfator din fantana. Viata fie te va binecuvanta, fie te va ingropa; diferenta consta in atitudinea corecta. Cand cade pamant peste tine, si se v-a intampla, scutura-l doar si calca pe el. Foloseste-l ca ingrasamant ca sa devii mai puternic. Nimeni nu te poate face sa te simti inferior fara consimtamantul tau. Important nu este ceea ce spun altii despre tine, ci ceea ce spui tu insuti dupa ce ei au terminat de vorbit! Domnul Isus a spus: "Este cu neputinta sa nu vina prilejuri de pacatuire..." (Luca 17:1), asa ca asteapta-te la ele. Oamenii vor lua de la tine fara a-ti da inapoi. Te vor critica chiar si cand te ridici peste nivelul tau. Cand incerci sa profiti de moment si sa mergi mai departe, ii vei lasa pe altii in urma, iar unii dintre ei nu vor fi prea fericiti. Singura cale prin care poti evita acest lucru, este sa nu faci nimic si sa ramai unde esti. Pur si simplu este inacceptabil - nu-i asa?

Un comentariu:

CAUTA IN CUVANTUL LUI DUMNEZEU

Cautare in www.resursecrestine.ro - Click aici pentru a afisa rezultatele

Cauta in dupa

Via Dolorosa


Departe… se aude cum murmură o gloată
Ce duce la osândă un om nevinovat
Ei strigă cu-nvrăjbire Să fie dat la moarte,
că s-a făcut pe sine al lumii împărat!
De ce-a venit să spună că el este mai mare,
că cerul şi pământul e-mpărăţia lui,
de ce ne strică legea, de ce-a spus că-i mai mare
când împăraţi puternici în lume sunt destui.
E-un vrăjitor nemernic, prevestitor de rele
şi tot ce glăsuieşte e parcă dintr-o carte,
e-un hoţ ce-a vrut cu vorbe mulţimea s-o înşele
şi-acum, dacă-i puternic, să scape de la moarte….



Dar Christ… îşi duce crucea spre mântuirea lor
Îl văd căci sunt aproape, e slab şi obosit,
Iar sufletul îmi arde să-i dau un ajutor,
Dar nu pot... nu pot căci mi-e frică să nu fiu răstignită
M-apropii cu sfială… mi-e milă şi-l iubesc
Îi tremură suflarea fierbinte sub povară
E singur şi e palid, puterile-i slăbesc,
iar gloata… gloata îl alungă din urmă cu ocară
şi de n-ar fi sutaşii s-ar rupe într-o clipă…

Dar Christ îngenunchează…
Privirea lui cea blândă,adâncă şi senină
şi-o ’ndreaptă cu-ndurare asupra celor răi…

O Doamne, mă cutremur şi nu-ţi pot sta ’nainte
Simt că-aş muri stăpâne privind în ochii Tăi…

Tăcere … se-aude cum bate un ciocan…
Trec cuiele prin mână şi spinii-i intră-n frunte…
Ah, … Te-au răstignit, Stăpâne,
Şi nu le-ai fost duşman…