Un gand

duminică, 19 aprilie 2009

Ce am fi noi azi dacă nu ar fi fost El ieri, azi şi în veac? cunoaştem viata pentru că El a cunoscut moartea, simţim bucuria pentru că El a simţit tristeţea, suntem liberi pentru că ... Hristos a înviat!



Biruinţa

Isus a înviat din morţi, biruitor,
din însăşi viaţa Lui dând viaţă tuturor!
Şi-acum în rând cu noi, ca frate şi-mpărat,
trăieşte, trăieşte, e viu cu-adevărat!

Cu mii de flori, cu frunze noi în crâng
vin primăveri ce iarna iar înfrâng.
Şi toate spun că Cel Crucificat,
trăieşte, trăieşte, e viu cu-adevărat!

Isus a înviat cu trup de slavă plin,
aşa cum vom trăi şi noi prin har divin.
De doua mii de ani în luptă ne'ncetat,
trăieşte, trăieşte, e viu cu-adevărat!

Dar dacă-i drept că-nvie frunza iar
şi florile când din pământ răsar,
cu-atât mai mult Acel ce le-a creat
trăieşte, trăieşte, e viu cu-adevărat!

Isus a înviat, puternic şi slăvit.
Şi sutele de fraţi cu Domnul au vorbit.
Apoi, în patru zări pornind, ei au strigat:
trăieşte, trăieşte, e viu cu-adevărat!

Eu n-am văzut cum a-nviat Isus,
nici mâna-n răni ca Toma nu I-am pus.
Dar simt mereu că-n viaţa ce mi-a dat
trăieşte, trăieşte, e viu cu-adevărat!


de Costache Ioanid

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

CAUTA IN CUVANTUL LUI DUMNEZEU

Cautare in www.resursecrestine.ro - Click aici pentru a afisa rezultatele

Cauta in dupa

Via Dolorosa


Departe… se aude cum murmură o gloată
Ce duce la osândă un om nevinovat
Ei strigă cu-nvrăjbire Să fie dat la moarte,
că s-a făcut pe sine al lumii împărat!
De ce-a venit să spună că el este mai mare,
că cerul şi pământul e-mpărăţia lui,
de ce ne strică legea, de ce-a spus că-i mai mare
când împăraţi puternici în lume sunt destui.
E-un vrăjitor nemernic, prevestitor de rele
şi tot ce glăsuieşte e parcă dintr-o carte,
e-un hoţ ce-a vrut cu vorbe mulţimea s-o înşele
şi-acum, dacă-i puternic, să scape de la moarte….



Dar Christ… îşi duce crucea spre mântuirea lor
Îl văd căci sunt aproape, e slab şi obosit,
Iar sufletul îmi arde să-i dau un ajutor,
Dar nu pot... nu pot căci mi-e frică să nu fiu răstignită
M-apropii cu sfială… mi-e milă şi-l iubesc
Îi tremură suflarea fierbinte sub povară
E singur şi e palid, puterile-i slăbesc,
iar gloata… gloata îl alungă din urmă cu ocară
şi de n-ar fi sutaşii s-ar rupe într-o clipă…

Dar Christ îngenunchează…
Privirea lui cea blândă,adâncă şi senină
şi-o ’ndreaptă cu-ndurare asupra celor răi…

O Doamne, mă cutremur şi nu-ţi pot sta ’nainte
Simt că-aş muri stăpâne privind în ochii Tăi…

Tăcere … se-aude cum bate un ciocan…
Trec cuiele prin mână şi spinii-i intră-n frunte…
Ah, … Te-au răstignit, Stăpâne,
Şi nu le-ai fost duşman…