Ce am fi noi azi dacă nu ar fi fost El ieri, azi şi în veac? cunoaştem viata pentru că El a cunoscut moartea, simţim bucuria pentru că El a simţit tristeţea, suntem liberi pentru că ... Hristos a înviat!
Biruinţa
Isus a înviat din morţi, biruitor,
din însăşi viaţa Lui dând viaţă tuturor!
Şi-acum în rând cu noi, ca frate şi-mpărat,
trăieşte, trăieşte, e viu cu-adevărat!
Cu mii de flori, cu frunze noi în crâng
vin primăveri ce iarna iar înfrâng.
Şi toate spun că Cel Crucificat,
trăieşte, trăieşte, e viu cu-adevărat!
Isus a înviat cu trup de slavă plin,
aşa cum vom trăi şi noi prin har divin.
De doua mii de ani în luptă ne'ncetat,
trăieşte, trăieşte, e viu cu-adevărat!
Dar dacă-i drept că-nvie frunza iar
şi florile când din pământ răsar,
cu-atât mai mult Acel ce le-a creat
trăieşte, trăieşte, e viu cu-adevărat!
Isus a înviat, puternic şi slăvit.
Şi sutele de fraţi cu Domnul au vorbit.
Apoi, în patru zări pornind, ei au strigat:
trăieşte, trăieşte, e viu cu-adevărat!
Eu n-am văzut cum a-nviat Isus,
nici mâna-n răni ca Toma nu I-am pus.
Dar simt mereu că-n viaţa ce mi-a dat
trăieşte, trăieşte, e viu cu-adevărat!
de Costache Ioanid
Da, mi-am pus inima în căutarea tuturor acestor lucruri, am cercetat toate aceste lucruri şi am văzut că cei neprihăniţi şi înţelepţi, şi faptele lor sunt în mâna lui Dumnezeu, atât dragostea, cât şi ura. Oamenii nu ştiu nimic mai dinainte; totul este înaintea lor în viitor. Eclesiastul 9:1
Un gand
duminică, 19 aprilie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
CAUTA IN CUVANTUL LUI DUMNEZEU
-
Cautare in www.resursecrestine.ro - Click aici pentru a afisa rezultatele
-
Cauta in dupa
Nu ati efectuat inca nici o cautare
Via Dolorosa
Departe… se aude cum murmură o gloată
Ce duce la osândă un om nevinovat
Ei strigă cu-nvrăjbire Să fie dat la moarte,
că s-a făcut pe sine al lumii împărat!
De ce-a venit să spună că el este mai mare,
că cerul şi pământul e-mpărăţia lui,
de ce ne strică legea, de ce-a spus că-i mai mare
când împăraţi puternici în lume sunt destui.
E-un vrăjitor nemernic, prevestitor de rele
şi tot ce glăsuieşte e parcă dintr-o carte,
e-un hoţ ce-a vrut cu vorbe mulţimea s-o înşele
şi-acum, dacă-i puternic, să scape de la moarte….
Dar Christ… îşi duce crucea spre mântuirea lor
Îl văd căci sunt aproape, e slab şi obosit,
Iar sufletul îmi arde să-i dau un ajutor,
Dar nu pot... nu pot căci mi-e frică să nu fiu răstignită
M-apropii cu sfială… mi-e milă şi-l iubesc
Îi tremură suflarea fierbinte sub povară
E singur şi e palid, puterile-i slăbesc,
iar gloata… gloata îl alungă din urmă cu ocară
şi de n-ar fi sutaşii s-ar rupe într-o clipă…
Dar Christ îngenunchează…
Privirea lui cea blândă,adâncă şi senină
şi-o ’ndreaptă cu-ndurare asupra celor răi…
O Doamne, mă cutremur şi nu-ţi pot sta ’nainte
Simt că-aş muri stăpâne privind în ochii Tăi…
Tăcere … se-aude cum bate un ciocan…
Trec cuiele prin mână şi spinii-i intră-n frunte…
Ah, … Te-au răstignit, Stăpâne,
Şi nu le-ai fost duşman…
Ce duce la osândă un om nevinovat
Ei strigă cu-nvrăjbire Să fie dat la moarte,
că s-a făcut pe sine al lumii împărat!
De ce-a venit să spună că el este mai mare,
că cerul şi pământul e-mpărăţia lui,
de ce ne strică legea, de ce-a spus că-i mai mare
când împăraţi puternici în lume sunt destui.
E-un vrăjitor nemernic, prevestitor de rele
şi tot ce glăsuieşte e parcă dintr-o carte,
e-un hoţ ce-a vrut cu vorbe mulţimea s-o înşele
şi-acum, dacă-i puternic, să scape de la moarte….
Dar Christ… îşi duce crucea spre mântuirea lor
Îl văd căci sunt aproape, e slab şi obosit,
Iar sufletul îmi arde să-i dau un ajutor,
Dar nu pot... nu pot căci mi-e frică să nu fiu răstignită
M-apropii cu sfială… mi-e milă şi-l iubesc
Îi tremură suflarea fierbinte sub povară
E singur şi e palid, puterile-i slăbesc,
iar gloata… gloata îl alungă din urmă cu ocară
şi de n-ar fi sutaşii s-ar rupe într-o clipă…
Dar Christ îngenunchează…
Privirea lui cea blândă,adâncă şi senină
şi-o ’ndreaptă cu-ndurare asupra celor răi…
O Doamne, mă cutremur şi nu-ţi pot sta ’nainte
Simt că-aş muri stăpâne privind în ochii Tăi…
Tăcere … se-aude cum bate un ciocan…
Trec cuiele prin mână şi spinii-i intră-n frunte…
Ah, … Te-au răstignit, Stăpâne,
Şi nu le-ai fost duşman…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu